Am ales sa abordez astazi o tema foarte actuala in aceste zile, cand procesul de adaptare la inceputul unui nou an de cresa sau gradinita este in plina desfasurare. Multi parinti ma contacteaza fiind in situatia in care plansul copilului nu isi mai gaseste nici o solutie, nimeni nu il poate opri, nimeni nu stie ce sa mai faca cu el sau cum sa il mai linisteasca. Astfel, copilul este trimis acasa de catre educatoarea care nu poate sa il mai primeasca in aceasta stare, parintele este ingrijorat si uneori chiar disperat pentru ca se afla in situatia in care copilul nu mai poate merge la gradinita cu cresa, si nici nu mai poate ramane acasa.

As vrea sa ne aplecam impreuna asupra mai multor aspecte ale acestei dificultati de adaptare si sa incercam sa traducem acest plans pentru a intelege ce ne transmite el.

Adaptarea la gradinita este un proces care se desfasoara in timp si care presupune mai mult etape. Pregatirea pentru prima zi de gradinita si pentru cele ce vor urma incepe cu mult inainte ca acea zi sa vina. Prin modul in care copilul isi construieste in imaginatia sa cresa, gradinita, prin povestirile celorlalti copii care sunt deja acolo, prin cuvintele parintilor sau amintirile bunicilor. Astfel, gradinita devine ceva familiar, asteptat cu interes, cu bucurie, dar si cu emotii, intrebari, teama.